Georges Lakhovsky – Electroterapia

Transilvania Healing Centre, Medicina Bioelectromagnetica  Georges Lakhovsky – Electroterapia title icon 1

Georges Lakhovsky a trăit între anii 1869-1942 și a fost inginer și biofizician de origine francez. În jurul anului 1920 apare pe radarul savanților datorită observațiilor făcute asupra dezorientării porumbeilor voiajori în vecinătatea emițătoarelor de unde electromagnetice din gama de radiotelegrafie (TSF). Acesta a elaborat o teorie conform căreia păsările se orientează în spațiu datorită recepționării anumitor unde (porumbeii voiajori au o mare sensibilitate la câmpuri magnetice).

Lakhovsky a început să cerceteze influența undelor hertziene asupra celulelor vii și a undelor de proveniență cosmică asupra vegetalelor. A emis ipoteza că celula vie funcționează ca un circuit electromagnetic oscilant. A imaginat un model electric echivalent, circuit și elemente de circuit (rezistență R, inductanță L, capacitate C) și a postulat că toate celulele vii posedă atributele asociate circuitelor electrice. Aceste trei proprietăți electrice (R, L, C), corect configurate, generează oscilația recurentă cu un aport energetic exterior minim, de o anume frecvență, potrivită. Efect cunoscut sub numele de rezonanță.

 

Georges Lakhovsky a considerat celula vie ca având funcțiile de receptor, transformator și emițător de unde, iar interacțiunea sa cu mediul regularizează procesele interne. Prin urmare, sănătatea organismului căruia aparține celula depinde de factori de ordin vibrațional. A presupus că dacă cele trei funcții sunt în concordanță, celula e sănătoasă, iar un dezechilibru între acestea favorizează sau generează apariția bolii.

În 1923, a construit aparatul denumit Radio-Celulo-Oscilator, prima mașinărie terapeutică, constituit dintr-un emițător de unde ultrascurte (UUS) în jur de 150 MHz generate într-un tub cu vid de tip Crookes.

Aparatul terapeutic RCO a fost testat între 1924 și 1929 la un spital din Franța pe bolnavi în stări grave. Starea generală a pacienților s-a ameliorat (diminuarea durerilor, reapariția poftei de mâncare și a somnului) și s-a constatat o reducere a bolii.

 

În 1925, Lakhovsky publică “Secretul vieții: undele cosmice și radiațiile vitale” (“Le Secret de la Vie: ondes cosmiques et radiations vitales”, Éditions Gauthier-Villard, Paris 1925, 261 p.). Trebuie menționat că Lakhovsky și Nicola Tesla (1857-1943) se cunoșteau foarte bine și unii biografi afirmă că Tesla l-a sprijinit în concepția și realizarea unor aparate precum MWO. Tesla a publicat încă din 1898 un articol despre posibilitățile terapeutice ale curenților de înaltă frecvență (“High Frequency Oscillators for Electrotherapy and othe Purpose” în in The Electrical Engeneer, Vol. XXVI # 550, 17 nov. 1898, p. 477 și prezentat la a VIII-a conferință a American Electro-Therapeutic Association, la Buffalo, New York, 13-15 septembrie 1989).

Cercetări de avangardă în medicina energetică au mai fost făcute și în alte țări, cum ar fi Suedia și Brazilia.

 

Oscilatorul cu unde multiple

În 1928 Lakhovsky a inventat un nou aparat, oscilatorul cu unde multiple (OOS – Oscillateur à Ondes Multiples, MWO – Multi Waves Oscillator) pornind de la ipoteza că amplitudinea oscilațiilor celulare trebuie să aibă o anumită valoare pentru ca organismul să fie destul de puternic ca să poată rezista vibrațiilor distructive ale anumitor microbi. Scopul nu a fost acela de a ucide microbii în contact cu celula sănătoasă, ci de a stimula și întări oscilațiile celulei.

Oscilatorul a fost construit având la bază o bobină Tesla conectată la două antene speciale între care stătea așezat pacientul. Antenele erau alcătuite din inele din cupru concentrice semi-deschise (rezonatoare radionice) cu deschiderile consecutive diametral opuse, inelele fiind menținute în același plan cu fir de mătase.

Aparatul generează unde de înaltă frecvență (circa 150 MHz) într-un spectru foarte larg pe sarcini statice (pe 10 rezonatoare C). Apare fenomenul “corona” produs prin descărcări electrostatice în interiorul și în jurul antenelor. Tesla le numea “electric brush”, iar Lakhovsky “effluvia” (efluvii, emanații). Expunerea pacientului era de 15 minute.

Pentru Lakhovsky, orice celulă vie, de orice fel, dintr-un țesut sau un organ, este un emițător-receptor în miniatură, având propria sa frecvență: “În natură totul este vibrație, în particular, viața la nivelul celulei este amenințată de un dezechilibru oscilatoriu. Fiecare celulă vie este un minuscul circuit oscilant ce joacă rolul de emițător-receptor de unde. Vibrațiile tuturor acestor circuite oscilante din organism sunt dependente de undele electromagnetice”.

 

Principii de funcționare

Teoria elaborată de Lakhovsky are la bază ideea că oricare boală nu este rezultatul unei dezordini chimice, ci este rezultatul unei diminuări a nivelului de radiație și a oscilației celulare, o anomalie a amplitudinii acesteia datorate unui factor extern. Intervenția terapeutică constă în inversarea procesului ce determină această diminuare energetică și amplificarea vibrației fundamentale a celulei și a tuturor armonicelor sale:

Din acest punct de vedere MWO permite celulelor slăbite de boală să oscileze într-un câmp energetic și de fi supuse unei băi de frecvențe. Ele își regăsesc frecvențele proprii și intră în rezonanță captând segmentul din spectru ce le lipsește. Celulele bolnave selecționează automat, într-un proces de rezonanță, frecvența “bună” de care au nevoie.

În anul 1931 a apărut cartea lui Lakhovsky “Oscilația celulară” (“L’Oscillation Cellulaire”, Ed. Gaston Dion, Paris, 319 p.), apoi, în 1934, o alta: “Cabala; istoria unei descoperiri, oscilația celulară” (“La cabale; histoire d’une découverte, l’oscillation cellulaire”, Ed. Gaston Doin et Cie, 217 p.).

Anul 1937: în timpul unui sejur în Italia îl îngrijește pe Papa Pius al XI-lea (1857-1939).

Anul 1939 i-a adus savantului dovada recunoașterii meritelor sale științifice: a primit Premiul Internațional la Viena care i-a fost înmânat de însuși Adolf Hitler (în acel an invada Polonia).
Antinazist convins, a plecat în 1941, la New York, (drept în gura lupului, dar și azi spoiala americană atrage). Întreținea legătura cu un urolog din Manhattan, Tesla avea încă laboratorul său.
Odată ajuns, a început tratamentele cu MWO la un spital din New York care a organizat timp de șapte săptămâni un test clinic pe pacienți atinși de artrită severă și asupra unor boli incurabile.

A murit în anul 1942 în urma unui accident auto: conștient încă, i-a rugat în zadar pe ocupanții mașinii să nu fie dus la spital, ci acolo unde avea aparatele. S-a stins după 24 de ore.

 

Sursa: energobiologie.ro