Terapia Magnetică

Transilvania Healing Centre, Medicina Bioelectromagnetica terapia magneticĂ TERAPIA MAGNETICĂ title icon 1

Terapia magnetică a devenit populară la mijlocul secolului XVIII, atunci când doctorul austriac Franz Mesmer, a deschis un cabinet de vindecare prin magnetism. Scopul său era să trateze efectele native ale magnetismului animal. În secolele ce au urmat, magnetoterapia a cunoscut idei, experimente și rezultate spectaculoase. De exemplu:

– În 1799, Elisha Perkins, medic în Connecticut, a tratat diverse maladii aplicând mici magneți și bucăți metalice pe zonele afectate, pacienții simțind beneficii imediate.

– În secolul XX, doctorul Albert Abrams, întemeietorul radionicii moderne a postulat că fiecare organ și fiecare pacient are o amprentă energetică proprie. Plecând de la ideile, studiile și experiențele lui, s-a ajuns azi la metode de diagnoză și tratament (biorezonanța magnetică) deosebit de complexe și eficiente.

 

Terapia în câmp electromagnetic în impulsuri

O întreagă teorie descrie procesele la nivel celular, sinteza și refacerea matricei extracelulare sub efectul a două categorii de agenți: chimici și fizici. Cei din urmă, în principal, sunt stimuli de natură mecanică, dar mai ales electrică. Nu există însă un model precis al factorilor electrici care să explice întreaga complexitate a acestui fenomen. Ceea ce este foarte interesant este că celula se comportă sub acțiunea unui anumit tip de impuls electric, ca și cum acel impuls ar declanșa fenomenul de refacere, întinerire, îmbătrânire, sinteză, sau altul, în baza informației genetice aflate la nivelul unității biologice.

 

Există de asemenea ipoteza conform căreia semnalele electrice ar fi la originea unui transfer de informații înspre sau în celule. Totuși, un semnal electric este purtător de informații primare, fizice, el putând fi mai degrabă o cheie, un cod înscris în caracteristicile sale electrice (frecvență, formă de undă, amplitudine, etc.) cu care să rezoneze un anumit calup de informații depozitate la nivelul accesat.

 

De fapt, informația înscrisă genetic este un lung șir de gene înșiruite pe două lungi spirale ce se răsucesc în jurul aceleiași axe. Aceste gene primesc un cod unic și intră în rezonanță cu informațiile din mediul înconjurător. Astfel se realizează conexiuni informaționale între mediul ce solicită informația (într-un anumit scop) și furnizorul, sursa de informații, mediul sau universul informațional.

 

Ne putem imagina ADN-ul ca fiind un șir de clape de pian, mult mai lung, cu mult mai multe octave. La un moment dat un segment de ADN primește un tren de impulsuri electrice cu anumite dimensiuni fizice, cu anumite coduri. Ca și în cazul clapelor de pian, se realizează conexiuni informaționale astfel încât zonele fizice să rezoneze cu informația de care au nevoie.

 

Dar, ca și la pian, notele se dezacordează. Fenomenul de îmbătrânire, blocajele energetice, deci bolile, viciile, dependențele, presiunile psihice, modul de trai, hrana, aerul, etc. fac ca atât clapele cât și conexiunile să nu mai funcționeze cum ar trebui. Pentru celulele, țesuturile sau organele afectate trebuie căutate căi de a le readuce aproape de acordajul perfect. Georges Lakhovsky, cu generatorul său multi-undă, oferea pacientului o bandă largă de frecvențe, oferindu-i un adevărat concert de informații necesare organismului, benefice.

 

O aplicație a terapiei prin câmpuri electromagnetice larg cercetată în medicina umană este cea a tratamentului fracturilor. Deși mecanismele rămân neelucidate, mai multe studii au dus la concluzia că un câmp electromagnetic în impulsuri stimulează procesele biologice în osteogeneză și în grefa de os. De asemenea, s-au obținut rezultate bune pe rănile țesuturilor moi, tehnica devenind interesantă pentru formele de răni cronice (precum escarele), sau pentru regenerarea neuronală.

 

sursa: energobiologie.ro