10 greșeli frecvente în alimentația persoanelor cu afecțiuni autoimune
Mulți oameni care trăiesc cu boli autoimune încearcă să-și „repare” starea prin alimentație, dar fără să știe, fac alegeri care le agravează simptomele. Alimentația are un rol esențial în reglarea inflamației, a digestiei și a sistemului imunitar – toate fiind profund implicate în afecțiunile autoimune. În acest articol, vorbim sincer despre cele mai frecvente 10 greșeli nutriționale pe care le observ la persoanele cu astfel de diagnostice. Nu pentru a judeca, ci pentru a oferi claritate. Când înțelegi ce te dezechilibrează, poți începe – cu blândețe și conștiență – să alegi diferit. Greșeli care cresc inflamația și agravează simptomele Inflamația cronică este combustibilul din spatele multor afecțiuni autoimune. Este răspunsul exagerat al sistemului imunitar, care începe să vadă propriile țesuturi ca pe un pericol și să le atace. De aceea, orice aliment care amplifică acest proces inflamator poate înrăutăți simptomele – chiar dacă aparent pare „sănătos”. Multe persoane cu boli autoimune consumă zilnic ingrediente inflamatorii fără să-și dea seama: gluten, lactate, zahăr rafinat, uleiuri procesate, aditivi chimici. Acestea pot declanșa sau întreține inflamația sistemică și intestinală, afectând atât digestia, cât și echilibrul hormonal și neurologic. Mai mult decât atât, nu doar ce mănânci contează, ci și cum. Mesele neregulate, mâncatul pe fugă, stresul la masă sau combinațiile greșite de alimente pot duce la fermentații, balonare, permeabilitate intestinală și dezechilibre ale microbiomului. Iar asta înseamnă un intestin care nu mai filtrează bine – și lasă să treacă toxine care amplifică inflamația. În rândurile următoare, explorăm cele mai frecvente greșeli care cresc inflamația în rândul persoanelor cu boli autoimune – și cum pot fi corectate blând, fără extremism sau restricții inutile. Consumul zilnic de gluten, chiar și în cantități mici În afecțiunile autoimune, sistemul imunitar ajunge să atace în mod greșit propriile țesuturi. Acest fenomen este alimentat, printre altele, de inflamația cronică – iar unul dintre cei mai comuni factori alimentari care întrețin această inflamație este glutenul. Glutenul este o proteină prezentă în grâu, orz, secară și în multe produse procesate. Chiar dacă o persoană nu are boală celiacă diagnosticată, există tot mai multe dovezi că un consum constant de gluten poate contribui la inflamație intestinală în rândul celor cu afecțiuni autoimune. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când există deja un intestin hiperpermeabil („leaky gut”) – adică o barieră intestinală slăbită, prin care fragmente alimentare și toxine ajung în sânge, activând sistemul imunitar. Un studiu publicat în jurnalul Nutrients a arătat că glutenul poate crește nivelul de zonulină – o proteină care reglează permeabilitatea intestinului. Cu cât zonulina este mai crescută, cu atât bariera intestinală devine mai poroasă. Iar în cazul persoanelor cu predispoziție autoimună, acest proces poate declanșa un răspuns inflamator amplificat. Pe termen lung, consumul chiar și moderat de gluten poate întreține stările de oboseală cronică, ceață mentală, dureri articulare și episoade de inflamație difuză. De aceea, eliminarea glutenului, măcar temporară, este una dintre primele recomandări în dietele antiinflamatorii pentru pacienți cu boli autoimune precum Hashimoto, artrită reumatoidă, lupus sau psoriazis. Important: nu este vorba despre o demonizare absolută a glutenului pentru toată lumea. Este vorba despre conștientizarea efectelor sale la un organism deja inflamat și despre testarea personalizată a reacției corpului – sub ghidarea unui specialist în nutriție funcțională sau medicină integrativă. De ce glutenul poate amplifica inflamația intestinală în bolile autoimune Inflamația intestinală este un mecanism-cheie în bolile autoimune. În mod normal, mucoasa intestinală acționează ca o barieră semi-permeabilă care lasă să treacă doar nutrienții benefici, blocând în același timp toxinele, bacteriile sau fragmentele alimentare nedigerate. Însă în prezența glutenului, această barieră poate deveni mult mai permeabilă. Glutenul stimulează eliberarea de zonulină, ceea ce duce la relaxarea joncțiunilor strânse dintre celulele intestinale. Practic, pereții intestinali devin „ciuruiți”, iar particule care nu ar trebui să ajungă în circulație pătrund în sânge. Acest fenomen declanșează un răspuns imun: corpul identifică aceste particule ca fiind periculoase și pornește un atac inflamator. La o persoană sănătoasă, acest răspuns este temporar. La o persoană cu afecțiune autoimună, el poate deveni cronic și se poate răsfrânge asupra propriilor țesuturi – de exemplu, asupra glandei tiroide în Hashimoto sau asupra articulațiilor în poliartrita reumatoidă. Mai mult, în unele cazuri, sistemul imunitar poate face confuzie între fragmentele de gluten și structurile proprii ale corpului (fenomen numit mimicry molecular), amplificând astfel reacția autoimună. De aceea, evitarea glutenului nu este doar o măsură „alimentară”, ci o strategie terapeutică profundă, care sprijină refacerea mucoasei intestinale și reducerea răspunsului inflamator sistemic. Excesul de zahăr și alimente cu indice glicemic ridicat Zahărul nu este doar un „dușman al siluetei” – ci un factor inflamator major, mai ales în cazul persoanelor cu boli autoimune. Consumul frecvent de alimente cu indice glicemic ridicat (pâine albă, paste, sucuri, produse de patiserie, cereale procesate) determină creșteri rapide ale glicemiei, urmate de secreții intense de insulină. Aceste oscilații bruște provoacă un stres metabolic constant care, în timp, dereglează axa hormonală și slăbește sistemul imunitar. În plus, nivelurile crescute de glucoză în sânge favorizează un proces numit glicare – adică „lipirea” zaharurilor de proteinele din corp, ceea ce duce la apariția unor compuși toxici numiți AGEs (advanced glycation end products). Aceștia sunt recunoscuți de organism ca fiind dăunători, ceea ce activează sistemul imunitar și întreține inflamația. Pentru cineva cu o boală autoimună, acest mecanism este extrem de periculos, deoarece agravează răspunsul autoimun deja activ. Mai mult, consumul excesiv de zahăr afectează profund sănătatea florei intestinale. Bacteriile benefice se hrănesc cu fibre și alimente integrale. Cele dăunătoare – inclusiv anumite specii implicate în inflamație – se hrănesc cu zahăr și se multiplică agresiv în prezența acestuia. Disbioza rezultată (desechilibru în microbiom) slăbește bariera intestinală și crește riscul de „leaky gut”, ceea ce duce la o cascadă de simptome autoimune: oboseală, ceață mentală, dureri articulare, dezechilibre hormonale. A renunța la zahăr nu înseamnă doar a elimina dulciurile evidente, ci și produsele ascunse care îl conțin: ketchup, iaurturi aromate, cereale „sănătoase”, sosuri, chiar și pâinea ambalată. În schimb, alegerea alimentelor cu indice glicemic scăzut (legume, grăsimi sănătoase, proteine curate)
STRATEGII DE CREȘTERE A IMUNITĂȚII ȘI A NE PROTEJA DE BOLI
Ce este sistemul imun? Sistemul imun este un sistem complex de conexiuni între diverse organe, celule și vase distribuit pe toată suprafață corpului, având rolul de a ne proteja de diverși agenți patogeni (bacterii, virusuri, paraziți sau anumite toxine). Acesta este într-o continuă activitate, căutând mereu acei invadatori care încearcă să penetreze barierele fiziologice ale corpului. Componentele sistemului imun În cadrul acestuia se deosebesc teoretic două compartimente, înnăscut/nespecific și dobândit/specific (teoretic, doar pentru a le putea diferenția structural și funcțional, deorece nu există o limita netă de separare între ele, toate aceste celule cooperează între ele, unele având și capacitatea să se dezvolte în alte populații de celule imune.). Celulele imune sunt reprezentate de leucocite (celule albe), diferite față de eritrocite, care au rolul de transport al oxigenului. Leucocitele sunt localizate la nivelul unor organe limfoide, precum timusul, splina, măduva osoasă, și nodulii limfatici. Acestea circulă prin vasele limfatice pe la diferite zone din corp, în vederea detectării agenților patogeni. Sunt două tipuri de leucocite, fagocitele (mastocite, monocite, macrofage și neutrofile) care absorb și distrug agenții patogeni prin digestie enzimatică și limfocitele, celule imune mult mai eficiente în eliminarea de virusuri sau bacterii, dar având nevoie de cooperare cu fagocitele. Răspunsul Imun Antigenele reprezintă molecule străine, aflate în aer sau instructura unor virusuri, bacterii, fiind recunoscute ca și molecule străine organismului. Astfel, reacția imună este inițiată ori de câte ori organismul vine în contact cu aceste antigene străine, determinând eliberare de imunoglobuline, proteine secretate de către limfocitele B ce au rolul de a se atașa de aceste antigene străine și a induce eliminarea acestora. De exemplu, fiecare persoană poate să aibă imunoglobuline față de o infecție virală, precum o viroză respiratorie, gripă, sau chiar față de anumite bacterii ce produc pneumonii, infecții urinare sau alte tipuri. O problema cu care ne confruntăm în zilele noastre este reprezentată de infecția cu noul coronavirus (COVID-19), față de care nu avem anticorpi, determinând astfel o evoluție imprevizibilă. Că și mecanism de infecție, COVID-19 pare să pătrunde în celulele epiteliului respirator prin atașarea de receptori de angiotensină, motiv pentru care persoanele care sunt pe tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie (Captopril, Enalapril) sunt la risc de a dezvolta forme mai severe. Disfuncții ale Sistemului Imun Anumiți factori interni sau externi prezenți în organism pentru o perioada lungă de timp pot determina o stare de inflamație cronică, care este de fapt o activare continuă și moderată dar distructivă a sistemului imun. În acest caz ne raportăm la disfuncțiile în functionalitea sistemului imun care pot genera diverse patologii: Imunodeficiente– un răspuns imun prea slab, care ne face susceptibili la diverse infecții sau chiar neoplazii. Autoimunitate– un răspuns imun aberant, direcționat față de proteinele proprii organismului. Acesta determina cu timpul leziuni tisulare ireversibile și disfuncții pe organe și sisteme. Hipresensibilitati– un răspuns imun prea intens față de antigene care în mod normal sunt inofensive (polen, praf, lapte, grâu), generând diverse alergii cronice, unele cu potențial letal. Modalități de a echilibra aceste disfuncții Cele mai importante (mai mult datorită numărului mare față de celelalte populații de celule imune) sunt limfocitele T, care ne ajută atât în echilibrarea răspunsului imun cât și în eliminarea celulelor infectate viral. Totuși, funcția acestor celule scade cu timpul, fiind în relație cu timusul, organ care suferă un proces de involuție/atrofie încă de la vârstă pubertății. Acesta este motivul pentru care infecții respiratorii (adenovirus, gripă, virus influenzae) sunt mai frecevnte și cu severitate mai ridicat ăla persoane vârstnice, peste 65 ani. La acestea se adaugă, un stil de viață dezorganizat, incluzând alimentație pro-inflamatorie (semipreparate, patiserii, dulciuri), lipsa mișcării fizice, fumatul, somnul insuficient, stresul cronic precum și igienă neadecvată pot compromite funcționarea sistemului imun. Strategii de întărire a imunității Fii optimist și recunoscător. Stresul cronic poate fi unul din factorii de risc care predispun la deteriorarea sistemului imun și astfel să ne facă mai vulnerabili la infecții. Fiind recunoscător pentru ceea ce avem și având mereu o atitudine pozitivă poate avea un efect de diminuarea a stresului și astfel să protejeze și sistemul imun. Activitățile zilnice precum dansul, activității cu copii sau animale de companie, rugăciuni, vizionarea unei comedii, muzica, sau citirea unor cărți favorite sunt elemente adjuvante. Toate aceste activități au rolul de a ne abate de la gândurile pesimiste și negative accentuate pe fondul unor diverse evenimente tragice. 2. Nevoia unui somn eficient Perioadele de insomnie sau somn deteriorat pot induce accentuarea stresului, cu creșterea inflamației și scăderea funcției imune. Trebuie făcut din somn o prioritate și avut în vederea perioadele constante de ritm circadian, de preferat ora de culcare să fie în jurul orei 22.00. De asemenea, foarte important pentru un somn odihnitor și relxant este să evităm dispozitivele electronice în dormitor. Evita dulciurile și produsele procesate Zahărul și produsele junk-food sunt alimente extrem de inflamatorii pentru organism. Așa cum am discutat mai sus, inflamația cronică are rolul să epuizeze sistemul imun de resurse, inducând disfuncții imune. Din această categorie fac parte alimente cu conținut de zahăr, uleiuri rafinate, laptele de vacă sau diverși aditivi alimentari (de culoare sau gust). În schimb, trebuie optat pentru o dietă bogată în legume verzi, fructe, proteine ușoare și grăsimi sănătoase. Postul intermitent În unele cazuri (persoane echilibrate metabolic și endocrin) este recomandat să practice episoade de autofagie, adică să consume doar apă. Acest lucru poate fi realizat prin perioade scurte de 12 ore /24 ore, incluzând și perioada de somn și continuând încet cu postul 16:8 (16 ore de lipsa a alimentației și o fereastră de 8 ore în care se pot consuma alimente) Alimente benefice sistemului imun Foarte importante aceste alimente datorită componentele pe care le conțin (enzime, proteine, grăsimi) benefice funcționarii normale a sistemului imun: – Legume: spanac, brocoli, turmeric, usturoi, ceapă, oregano, busuioc, salvie, piper, arei iute. Foarte important, pentru un efect terapeutic este recomandat să se consume aceste legume crude sau preparate pentru o perioada scurtă în baie cu aburi. – Fructe de pădure: afine, cătină – Fructe: lămâie, mere – Murături: varză, castraveți, kefir, sana, iaurt Aer curat, Soare Datorită limitării de a ieși în aer liber